Vineri bunul meu amic Sebbie mi-a facut o vizita si ca sa nu ne plictisim prea tare(sau mai bine zis sa ma scoata pe mine din starea asta de rahat ce mi-o provoaca toata atmosfera din casa) am plecat sambata de dimineatza la Bontida,la Castelul Banffy.
Bontida e la 30 de km de Cluj,la jumatatea drumului dintre Cluj-Napoca si Dej.Nu e un orash,dupa cum ma asteptam eu ci e o comuna luuunngggaaaa!|Ne-am imbarcat in “personalul cu mirosuri” de la ora 14:56 spernad totusi ca “mirosurile” nu vor fi totusi chiar atat de rele pe cat era de asteptat….de unde?!Langa noi,in vagonul necompartimentat,stateau vreo 6 puradei cu pirandele de mana…am zis k mor tot drumul,chit ca geamul era intredeschis..plus de asta mai pronise si caldura,desi afara era o vreme de primavara superba(+15 grade) iar musamaua ce acopera toate banchetele de personal, incepuse sa miroasa a caciuc ars…La un momentdat a venit controlrul si i-a gonit pe cirminalii aerului,eu unul pierzandu-i din vedere pe urma(i-a dat jos,nu i-a dat,nujtiu sa va spun).
Dupa vreo 40 de min infernale,la propriu,ajungem in Bontida…gara ca si toate garile de sat/comuna din tara…pustie…Pe net nu gasisem nicio informatie despre locatia Catelului,decat despre comuna…ok!Ce e de facut?Mergem si intrebam in gara…o doamna f simpatica deschide ghiseul si ne indeamna calduros:”Poftit!”…ii spunem domanei ce cautam si incepe sa surada:”mergeti pe linile de cale ferata pana la bariera,faceti dreapta si mergeti cam vreo 4 km,dupa care ajungeti in centru si din nou in dreapta 50 de m si ajungeti al castel!”…sa imi cada plomba nu alta cand am auzit:))Eu?….4 km?…you gotta be fucking kidding me:D:))..ce sa facem…mergem sa vedem daca nu exista autobuz sau ceva de la gara in centru,ca doar traim in sec XXI,cetateni ai UE,etc,etc…:))De unde autobuz?Erau cateva carutze pe drum insa nu ne-au tentat nicidecum:))
Plecam la pas,incet,incet…noroc de la Cel de Sus k nu a plouat,k atat ne-ar mai fi lipsit:P…pe drum,bineinteles k am atras toate privirile babelor si babilor asezati parca in ciuda noastra la porti sau in baruri,banuiesc eu nevand ce face,fiind sambata dupa amiaza…dupa un drum istovitor ce ne-a luat o ora am ajuns in sfarsit la Primarie(Centrul comunei)…facem dreapta in centru si vedem o intrare splendida,cu un portal de toata frumusetea si splendoarea barocului!!!!In dreapta o expozitie de statui ale palatului iar in stanga niste bresle ramase pe semne de la restauratorii venit in vara trecuta aici…Am ramas masca!!!Intr-un pustiu de lume(adik 0fara autobuz:)) ) ,uitate undeva printre niste coline impadurite,rasareau acum in fata noastra o pustie de ruine ale unui edificiu demn de un Imparat!
Intrand pe mareatza poarta ai impresia k pasesti pe urme de istorie si nu ai cum sa nu incepi sa te simti din ce in ce mai minuscul…
..uiti de tine,te lasi purtat de imaginatie…eu unul am inceput sa vad (cu ochiul mintii,logic:D) curteni,domnitze in fuste lungi si stranse in corsete,tzarani cu purceii dupa ei,copii murdari,slinosi jucandu-se,femei ce duc rufele la spalat,altele ce le intind,mirosuri de mancaruri cu carne prjita,o sumedenie de stindarde si de vopsele pe pereti,mobile si scari de marmura…e foarte dragutz ce poate sa imi “fete” capsorul atunci cand am putina motivatie,sau un anumit context….
…si cum pot ramane indiferent la trecerea timpului si mai ales la nepasarea celor care sunt in masura sa faca ceva ptr renovarea lui din temelii?e trist ca pierdem asemenea bucati din instoria noastra,ca aruncam trecutul ptr tehnologie si ptr inovare si ca uitam ca noi,ca si ei facem parte,la un momentdat, tot din trecutul cuiva…din trecutul neamului,din trecutul omenirii..
..anyhow mi-a prins f bine excapada asta in natura ptr ca simteam ca ma sufoc intre cei patr pereti ai camerei si mai ales de faptul ca nu imi place deloc atmosfera din casa asta..sper sa ma mut cat mai curand.Revenind la castel,dupa cum vedeti in pozele de mai sus castelul arata f bine acum 60 de ani,era ingrijit si locuit…dar odata cu venirea trupelor germane pe teritoriul transilvanean in anul 1944 castelul a inceput sa se degradeze: soldatii au furat tot ce se putea fura,au folosit totul ca si cum nu ar fi fost opere de arta sau nu i-ar fi pasat nimanui de ele…au ars castelul!
In prezent, defapt incpand inca de acum 10 ani,o fundatie se ocupa de reconstruirea sa,iar Majestatea Sa Printul Charles al Regatului Unit este patronul proiectlui.
)am uitat sa va spun k era plin de copii pe acolo,erau cu 3 autocare si cu parintii si tineau un carnaval printre ruine…insa la un momentdat l-am rugat pe sebbie sa imi faca niste poze..si facandu-mi el pozele,dintr-o data vad in spatele lui vreo 3 copii de alb 13(adik rromi:D). Una dintre ele, o fetita cam pe la vreo 10 ani, se vedea k nu avea educatie, se aproipe de mine si zice:”eu pe asta l-am vast la televizor!//tu canti la chitara,nu?”:))am inceput sa rad si eu si sebbie…fetita continua,sebbie poza,eu incercam sa nu ma misc: “asa-i?zii??Ca daca nu zici eu raman socata toata viata!Zii cum te cheama!?”. Nu am vrut sa fiu rau si sa o demoralizez pe sarmana fata si sa ii spun k sunt un muriotor de rand si nicidecum o stea si am lasat-o sa continue sa ma intrebe, in timp ce noi ne indreptam inspre centru orasului ptr a relua istovitorul drum back to the train station…s-a tinut dupa pana in centru, tot repetand refrenul obsedant: “te-am vazut la televizor..canti la chitara…eu raman socata!”…It felt really good to know that I still look good..:)
La intoarcere eram atat de obosit inca nici nu am bagat deseama cum a trecut timpul si cum am facut pasii de am ajuns la gara…nu ne-a mai pasat nici de mirosul de musama arsa, nici de jegul din tren…vroiam doar sa ajungem acasa…Si am ajuns,am gatit si am plecat in club ptr o zbenguiala pana la 4 dimineatza…nici eu nujtiu cum de am rezsitat atat…uneori chiar ma uimesc pe mine insumi….Si acum imi rasuna refrenul:”eu raman socata!”:)
Kisses,Theo
http://emyacob.wordpress.com/2009/11/30/castelul-banffy-de-la-bontida-2/
